proignis.ro

Perspective istorice asupra procesului de incinerare, respectiv ritualului de inmormantare

Exista multe contriverse legate de incinerare, insa cel mai adesea acest ritual funerar este plasat in randul acelora care se doresc a fi in afara religiei. Daca aruncam o privire in istoria omenirii, vom descoperi ca numerosi lideri comunisti care au declarat ca sunt atei si-au exprimat dorinta ca dupa moarte sa fie incinerati. Probabil de aici rezulta si credinta cum ca trebuie sa fii ateu atunci cand optezi pentru incinerare ProIgnis.

Ei bine, lucrurile sunt mult mai complexe si nu se pot rezuma la atat. Omul religios, de-a lungul timplui, a alternat, in functie de societata din care facea parte, intre cele doua tipuri de ritualuri – incinerare, respectiv inhumare. Exista de asemenea populatii intregi care au ales un ritual in detrimentul altuia ori le-am imbratisat pe amandoua, in acelasi timp.

Cele doua practici pun in discutie diverse conceptii legate de om si deminitatea sa. Exista diverse surse, studii si persoane care afirma ca inmormantarea este mai veche decat incinerarea, mai raspandita si onoreaza amintirea persoanei in cauza, in timp ce altii vin si o contrazic. Biserica Ortodoxa este un exemplu in acest sens, intrucat ea pune in discutie moralitatea procesului de incinerare.

Vechimea sau noutatea unei practici, precum si raspandirea lui nu poate decide valoarea, impunerea, pastrarea sau desfiintarea sa. In plus, nu putem sa stabilim, in functie de aceste criterii, daca un obicei este bun sau rau. In orice caz, nu se poate hotari care dintre cele doua ritualuri are castig de cauza, intrucat ambele dateaza din vechime, uneori izolate, uneori unul langa altul, iar alteori combinate. 

Unele opinii afirma ca traditia inhumarii are o vechime mai mare, fiind si mai raspandita decat incinerarea. Ei bine, dovada in acest sens o constituie urmele pe care le gasesc arheologii, insa atunci cand un corp este ars, ramasitele se pierd mult mai usor decat in cazul inmormantarii clasice, atunci cand elementele se prezerva in pamant.

Prin ce se disting cele doua practici funerare?

Dincolo de actiunea in sine, cand trupul este ars, iar altul ingropat, dincolo de cheltuieli si alte asemenea aspecte evidente si imediate, diferenta majora dintre cele doua practici se refera la convingerile religioase privitoare la viata ale omului. Acesta este cel care influenteaza de fapt decizia unei persoane legat de ce se va intampla cu trupul ei dupa deces.

Exista mai multe ipoteze referitoare la cine si motivul pentru care se prefera anumite practici de inmormantare. De exemplu, populatiile agricole au imbratisat inhumarea, in timp ce cele nomade sau semi-nomade au ales incinerarea.

Dupa Revolutia franceza, drept consecinta a miscarilor de emancipare civica, incinerarea a fost vazuta ca o solutie la monopolul asupra mortii exercitat de Biserica in acea vreme. Ulterior, ideea a fost sustinta de mai multe teorii, mai mult sau mai putin intemeiate. Astfel, se afirma ca incinerarea ar fi mai igienica, cimitirul ar fi un focar de infectie, precum si riscul de a fi ingropat de viu. De asemenea, persoana incinerata s-ar integra mai repede in natura si in elementele din jur.

Pe de alta parte, Biserica Crestina a optat mereu pentru clasica inmormantare. avand drept exemplu pilda inmormanatrii trupului lui Iisus Hristos.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *